pentru ca praful nu e bun

Nu stiu exact de ce am ales titlul asta… dubiosenie curata, nu alta. Oricum, ziceam intr-un post anterior de ce septembrie. Trebuie sa recunosc ca sunt profund dezamagit de luna asta pentru ca atata e de frig incat iti trece cheful de absolut tot. Toate motivele pentru care imi placea mie septembrie s-au dus pe apa sambetei.

Toate ca toate, a inceput scoala. Foarte comic mi se pare cum piticii cu mamicile de mana merg sa cumpere rechizite si haine pentru ca nah, a inceput scoala. Si cat de comic e sa vezi un pici cu un ghiozdan mai mare ca el, cu o geaca noua de blugi, cu manecile suflecate cum fuge pe strada. Manecile suflecate, evident, ca doara sa fie buna si la anul. Anul universitar da sa inceapa si el. Si culmea ca nici  studentii nu au renuntat la magaria asa de innoit garderoba. De ce mama naibii fix acuma ies toti sa-si ia haine noi, ca deh, la faculta trebuie sa dai bine si asa si pe dincolo?  Haine se pot cumpara tot anul, nu numai in luna septembrie pe la jumate. Cacat pe bat. Atata e bine ca nu-si iau studentii geci de blugi si le poarta cu manecile suflecate (sper, ca pana acuma nu am vazut!), sa fie buna si la anul, ca deh…copilul creste.

    Ziua in care am murit a fost ziua in care cu totii s-au nascut. Nu mai tin minte multe lucruri din cele ce s-au intamplat inainte de moartea mea subita. Eram intr-o masina; de fapt eram cu un picior afara, spunand “ramas bun”. Am intrat in casa. Dar nu tin minte cum arata inauntru. Tot ce vad acum sunt patru pereti tapetati cu bureti galbui si podeaua este si ea moale, posibil sa fie din acelasi material cu peretii. Galbuiul de pe pereti ma duce cu gandul la faptul ca sunt fumator, dar nu simt nici un miros imbacsitde fum. Ma caut de tigari, cel putin incerc, dar nu imi simt mainile. Ciudat! Sunt imbracat in asa fel incat mainile mele nu exista. Cu o privire de-a lungul meu imi vad picioarele; ma pot ridica… Lipsa mainilor ma face sa ma dezechilibrez si cad pe peretele din stanga. Echilibrandu-ma, ma loveste o lumina slaba. Venea de la un gemulet din fundul camerei, atat de mic ca o pisica nu ar putea sa se strecoare pe acolo.

Aud un barait confuz. Cu disperare imi plimb ochii prin incapere, dar nu vad nimic care ar putea scoate acel zgomot nesimtit. Dintr-o data, o lumina alba imi izbeste retina ca un topor. Venea de pe tavan, era neonul care s-a aprins. Totul in camera era de un alb impecabil – deci nu, nu sunt fumator, asa cum credeam inainte. S-a deschis usa incaperii. Zgomotul a fost atat de puternic incat pentru cateva fractiuni de secunda parca mi-am pierdut auzul. Un om cu o masca pe fata intra cu un ac in mana, indreptandu-se  incet inspre mine. Cu o voce distorsionata imi spune sa stau pe loc, sa nu ma misc. Speriat, am incercat sa-l evit si sa ies pe usa, dar din lipsa de spatiu tot ce am reusit a fost sa ma lovesc de un perete si sa ma prabusesc. Fara sa stea pe ganduri, omul cu acul a ingenuncheat pe partea de sus a corpului meu si a infipt acul in clavicula mea. Am simtit cum acel lichid care a curs prin ac imi invadeaza corpul. Am adormit.

Nu stiu cat am dormit, dar in momentul in care am dobandit o oarecare semi-luciditate eram culcat pe un pat si oameni fugeau pe langa mine. Luminile care ramaneau in spate mi-au dat de inteles ca, la fel, cumva, si eu sunt in miscare. Vag, am auzit o voce “S-a trezit!”. Cineva era la capul meu, un alt om cu o masca pe fata, dar nu am putut sa fac nimic si am adormit iarasi.

Aerul usor obosit de crasma de colt de strada, rau famata, m-a imbatat usor. Imi vad otrava in fata ochilor. Era o bucata muzicala usor ciudata pentru mine. Ca si cum jazz-ul nu mai era jazz si muzica noua nu ar fi. Parca fiecare instrument era in legea lui. Uitandu-ma in jur, am descoperit geamul cel mare de la strada, am tras un fum din tigara si mi-am indreptat privire inspre afara. Am avut un sentiment foarte ciudat cand am observat ca fetele oamenilor care treceau nu aveau expresie si parca fiecare era legat cu o sfoara de brau atasata de degetele cuiva. Parca era teatru de papusi. Uitandu-ma mai bine, am vazut un om care incerca sa zambeasca, dar nu putea si nici nu avea cui. Ni s-au intersectat privirile prin sticla rece si, apropiindu-se de crasma, am putu sa-i deslusesc formele si fata. Era cel mai frumos om pe care il vazusem. A intrat, s-a asezat la masa la care stateam, dupa ce i-am facut semn ca se poate. “Care-i licoarea ta?”  “Orice”, mi-a raspuns cu o voce timida, dar in acelasi timp, plina de melodie. Dupa ce a tacut, bucata muzicala a inceput sa prinda un ritm, instrumentele au inceput sa se sincronizeze in asa fel incat haosul s-a transformat in ceva superb. I-am dat numele “Cald”. Dupa ce si-a primit bautura, fata mi-a cerut o tigara. I-am dat-o, intre timp intreband-o cum o cheama. Mi-a raspuns, dar eram atata de patruns de “Cald” incat, in urmatoarea secunda am uitat. Nu ne-am vorbit foarte multe, au fost ore intregi in care amandoi am stat si ne-am uitat la oamenii legati cu sfori. Oricum, momentele in care ne-am rostit cuvinte au fost prea neinsemnate. S-a lasat seara si nu se mai vedea urma de suflet pe strada. Am stins tigara, ea la fel. ne-am ridicat fara sa ne spunem un cuvant, simtind fiecare ce vrea celalalt. Era momentul sa plecam. La iesire m-a intrebat “Maine la aceeasi masa?”

Va urma…

Toti marii critici de muzica apreciaza si subliniaza faptul ca muzica este erotica, promoveaza si genereaza sentimente de bine, de dorinta, de apartenenta, ca in cineva sau ceva, asta e problema fiecaruia. Chiar daca e acel/acea sau ACEL/ACEA, oamenii au un talent de, pardon my french, a se caca pe ei. Bah tata, de ce? Daca vrei un lucru si fiecare particula a fiintei tale ii respira deja mirosul sau ii simte textura, ia-l! Fa-l al tau, pentru ca de multe ori nu se aplica “mai bine mai tarziu decat niciodata”. Cateodata poate sa fie prea tarziu, si atunci ce faci? Regreti ca te-ai cacat pe tine si nu stii ce sa culegi si de unde si ramai numai bine in plop cu ochii la soare.

Ca sa revin la “de muzica, in alte feluri”, nu putini sunt cei care iti arunca in fata “mai, danseaza, simte-te bine, iubeste”. Nu are sens sa fac o lista acum, pentru ca fiecare ii are pe ai lui trubaduri care sa le cante si sa-i incante. Sunetele astea sunt atata de bune pentru noi, ne imping sa facem niste lucruri pe care in mod normal nu le-am face, cum am spus in postul precedent, putem sa ne jucam sau sa facem ceva la modul foarte serios. Cand esti fericit, iti vine sa dansezi si auzi muzica in cap iar cand esti trist la fel, cel mai bun prieten al tau este muzica.

Putem absolut fiecare dintre noi sa ne cantam dragostea, si nu neaparat catre un om, catre toti oamenii, pentru ca de aia suntem oameni sa ne pese, si e foarte fain cand stii ca ii pasa cuiva de tine. Si cand iti pasa parca totul trece altfel. Si atunci cand iti pasa, nu trebuie sa mergi sa iei ceea ce vrei, acel ceva vine la tine.

1. pentru ca miroase bine

2. pentru ca ziua e cald si noaptea e racoare

3. pentru ca vinul rosu demidulce inlocuieste berea

4. pentru ca asculti Sinatra cand savurezi vinul

5. pentru ca nu mai ai stari nebune din cauza soarelui

6. pentru ca se schimba culoarea naturii

7. pentru ca spritul de vara se transforma in emotie de toamna

8. pentru ca lumea incepe sa se miste

9. pentru ca se golesc terasele

10. pentru ca poti sa gandesti

Treaba geniala si in acelasi timp, aceeasi, dar vulnerabila, este ca se pot defini conceptele abstracte de bine si rau, se poate vorbi de a zbura sau a fi tinut de gravitatie la pamant, se poate spune da sau nu, se poate sa te joci sau chiar sa devina ceva prea serios. Se poate sa-ti pese sau sa crezi prea putin, poti sa zambesti sau sa ai, opusul, o stare de ne-bine definita de imagini. Si atunci te gandesti daca poti sau nu, te gandesti daca merita sa sau sa nu. Iti trebuie melodia,  asta e minunatul care sta in spatele sunetelor.

Nu am pus titlu pentru ca urmatoarea stire m-a lasat rece; nu a fost tocmai inceputul de zi pe care mi l-as fi dorit. Stirea se poate vedea integral pe urmatorul link

Pe scurt e vorba de o fetita care a fost lovita pe trecerea de pietoni brutal, apoi propulsata in sant de dobitocul chinez care era la volan. Domnii “experti” au ajuns la concluzia ca fetita era vinovata ca nu a anticipat pericolul si ca nu avea ce cauta ea la 22.45 afara fara supraveghere. Pai a fost supravegheata de sora-sa mai mare si de verisoara-sa, studenta. Oricum, unul din cei doi experti e un nene fost sef de autobaza si celalalt este directorul Grupului Scolar Auto. Cum dracu ii pui pe astia experti in asa ceva. Medicina legala ce naiba face, criminalistica, rutiera!? Aia unde naiba sunt!?

Imi pare rau pentru oamenii carora li s-a intamplat asa ceva si mai ales pentru familiile lor, dar deja raman rece cand vad ca in tara asta avem tractoristi, pantofari, croitori si vacari la conducere si in alte sisteme de organizare obsteasca. Si poate om avea si oier, cine stie…

Aproape 2000 de tineri din Romania sunt infractori. Trist. Fiul unui profesor universitar, taximetrist fiind, a omorat doua tinere pentru o suma de bani. Acestea sunt stirile principale ale newsletter-ului 9AM.  Absolut fantastic in ce hal este tara asta. Taximetristul le-a omorat pe cele doua pentru o suma destul de mare de bani, dar sunt unii care ti-ar da in cap pentru  10 lei. Oare cine e de vina pentru asemenea lucruri!? Guvernul, sistemul social in care traim, sau cine!? Eu unul sunt de parere ca educatia asta precara este de vina, sa fim seriosi ca cei 7 ani de acasa conteaza foarte mult si mai conteaza si cat de buni profesori ai avut, pentru ca in scoala pe primul loc nu este invatatura, ci invatarea omului pentru adaptarea la sistemul social. Drept e ca banii nu aduc fericirea, dar fac viata mai frumoasa. Iara daca unui om ii trebuie bani, sa se apuce sa faca ceva in privinta asta, dar cinstit, nu sa-i raneasca sau sa-i omoare pe cei din jur.

Dragostea, bat-o vina. Chiar daca nu am mai auzit de o vreme de crime din dragoste, si astea sunt niste crime extrem de cretine. Nu e un capat de lume daca Mariuta l-a parasit pe Ghituca. Dimpotriva, se mai deschide un drum, o treaba acolo. Dar, Ghituca gelos ca poate Mariuta l-a parasit pentru Vasilica, o omoara pe Mariuta sau poate pe amandoi. DE CE!? Daca a facut-o Mariuta din acest motiv, ar trebui Ghituca sa-i zica lui Vasilica “Ia rapandula si spala-te cu ea pe cap!” si gata, s-ar rezolva totul. Dar nu, bourul din multi ii fac sa mearga sa omoare. Exista si alte femei, sunt mai multe decat barbatii pe planeta asta, asa ca nu e un capat de lume daca se intampla sa-l paraseasca Mariuta pe Ghituca.

Nu stiu de ce, dar mai trebuie sa se lucreze la conceptul de “civilizatie” in tara asta.

Mergi si tu pe strada pe ploaie cu gluga pe cap sau cu umbrela deasupra capului sa te feresti cat de cat de stropii cei mari care, atata de desi sunt incat ti-a ajuns apa la chiloti. Nici o treaba pana aici, asta e, ploua, n-ai ce sa faci. La un moment dat vine bemvanu` (sau mertanu` ori jeepanu`) si ironia sortii face ca, atunci cand ajunge in dreptul tau, cu o viteza considerabila da in balta cea mai mare  formata in craterul nereparat deja de aproape un an. Te stropeste bine de tot, injuri, ai da cu ceva dupa cretinul care nu-si da seama ca, pe langa ca e de-a dreptul imbaiat asfaltul si poate sa faca accident, ca oricat de bune frane ar avea, hai sa fim seriosi, derapeaza, te mai improasca si cu apa sfintita de pneuri Pirelli sau Michelin.

Daca ai masina de masina nu esti cu nimic mai special ca ala care se da cu bicicleta, trotineta sau mai stiu eu ce mijloc de transport pe roti. Nu esti cu nimic mai special ca ai bemvan` si iti tii curul traspirat pe scaune de piele de crocodil. Nu ai fost nascut altfel decat orice alt om care-si vede de plimbare si nu ai mot auriu in frunte sa te arate lumea cu degetul pe strada “Uite mah, ala e seic!”. Unde e bunul simt, pentru numele lui Sf Petru!?

Poporul nostru drag si iubit a adoptat mall-ul, facandu-l sa devina bufetul de vizavi de caminul cultural, vizitat la extrem si calcat in picioare cu talpi pufoase de generatiile x, y si z. Zilele trecute am trecut si eu prin mall ca deh, sa vad si eu minunea, si cu un drum am zis ca daca imi gasesc ceva ok, imi iau. Din pacate nu am gasit nimic pe gustul meu, chiar daca am avut 10000000000000 de magazine unde sa intru. Plimbarea prin labirintul acela de magazine si mirosuri specifice m-a adus in fata unei vitrine unde statea falnic un tricou cu un imprimeu cu cei de la The Beatles. Sa ne amintim ca anul trecut a fost la moda printre tinerii amatori de cluburi care mai de care de fite si minimal tricoul imprimat cu logou-ul Rolling Stones. Oare cati stiau asta? Am intrat in magazin entuziasmat, pentru ca prin vitrina arata foarte bine tricoul, plus ca mie imi place Beatles. Am atins materialul, nu era de cea mai buna calitate dar hai, sa zicem ca merita pentru imprimeul acela colorat. Cand am atins imprimeul, era de o calitatea atata de proasta, incat cred ca daca ar sta 5 minute la soare, s`ar transforma in lichid si ar curge pe tot tricoul. Poate asta era si ideea… hippie-funk-psihedelic, desi tare ma indoiesc. Pretul tricoului era 150 RON, exagerat, daca ma intrebati pe mine, mai ales judecand dupa calitatea precara pe care o avea tricoul. Asta a fost numai un exemplu din toate cele cate sunt in mall-ul acela, dar sunt sigur ca oamenii amatori de asemenea lucruri vor incepe sa le poarte prin cluburile de fite si plimbarile lor prin cafenele cu canapele si miros de lavantica unde stau la o apa minerala sa priveasca lumea.

Pare-se ca lumea a inceput sa-si piarda simtul estetic. Pacat!